Datorita aparitiei frecvente am hotarat sa va prezentam cateva date generale despre displazia de sold la caine, si care sunt modalitatile de prevenire si tratare... Se cunosc mai multe afectiuni displazice, printre care: displazia articulatiei temporomandibulare, displazia de cot, unii incluzind si osteocondrita disecanta de umar s.a.

Displazia de sold reprezinta dezvoltarea anormala a articulatiei coxofemurale caracterizata prin subluxatia sau luxatia completa a capului femural la pacientii tineri , pana la degenerare articulara completa ( artrita ) la adulti si varstnici.

Cauzalitatea displaziei este discutata inca, dar cel mai frecvent are cauze ereditare. La acestea participa si altele: cresterea foarte rapida in inaltime si in greutate ( mai ales la cainii de talie mare ), solicitarea fizica exagerata la cainii in crestere, traume repetate pe articulatia coxofemurala, inflamatiile articulatiilor ( sinovitele ).

Durerea survine in urma erodarii cartilajului capului femural, pana la zona cu propiorceptorii algici ( de durere ) si datorita intinderii exagerate a tesuturilor adiacente din cauza laxitatii articulare- la tineri; iar la adulti din cauzaosteoartritei.

Diagnosticul se face in primul rand pe baza semnelor clinice ( intoleranta la efort, schiopaturi pe membrele posterioare, dificultati la ridicarea din decubit si la incercarea de a se ridica doar pe picioarele din spate . In cazurile severe cainele schiauna la ridicarea din decubit, merge cifozat , uneori alearga cu ambele picioare din spate in pozitii nefiresti. Examenul radiologic este esential pentru diagnosticul afectiunii dar radiografia trebuie facuta cu pacientul sedat si la un centru autorizat pentru examenul radiologic al displaziei de sold. Formele incipiente pot fi tratate conservativ , cu condroprotectoare , repaos sau restrictie de efort, analgezice usoare, chiar schimbarea alimentatiei, inotul .

Formele severe se manageriaza chirurical, aici fiind mai multe metode ce pot fi abordate:

• osteotomia tripla pelvi;
• pectineoileonevrectomi;
• proteza de sol;
• rezectia de cap si col femura;
• injectarea de culturi de celule stem (metoda noua si apreciata de unii specialisti in clinicile din strainatate).

Preventia este in primul rand selectia, pentru a evita descendenta din caini cu displazie (sterilizarea celor care au deja acesata afectiune), cresterea corespunzatoare a puilor - mai ales cei de talie mare – din punct de verdere al exercitiilor, condroprotectoarelor, suplimentelor pentru pui - si consultul la un specialist atunci cand apar semnele enumerate la diagnostic.